CELE ZECE PORUNCI DE ZIUA MAMEI

“Cele zece porunci de ZIUA MAMEI” preluate dintr-o revistă veche din 1934:
1. Scutește în această zi pe mama ta de orice oboseală, ca să aibă și Ea o zi de sărbătoare!
2. Împodobește-i odaia dis-de-dimineață cu flori!
3. Scrie-i câteva rânduri duioase dacă e departe și trimite-i un mic dar!
4. Iar dacă e plecată pentru vecie, mergi la mormântul Ei și împodobește-i locul de odihnă cu gingașele flori de primăvară!
5. Dacă cunoști vreo Mamă trudită sau în mizerie, du-te de o mângâie și ajut-o, dacă poți!
6. Adu-ți aminte de mamele bolnave din spitaluri, cele părăsite în aziluri, ajută-le, consolează-le!
7. Dacă întâlnești o mamă gârbovită de ani arată-i o mică atențiune, scutește-o de a duce o povară, dă-i tot sprijinul!
8. Poartă-te cinstit, frumos, ca să faci cinste mamei tale. Nu fă nimic urât, ce ar pricinui durere și rușine mamei tale.
9. Leagă-te cu jurământ, că o vei susține în totdeauna, că-i vei fi vecinic recunoscător.
10. Leagă-te prin jurământ, că-ți vei cinsti mama cât timp vei trăi!

UN NOU ÎNCEPUT

Știu că este un pleonasm, dar nu știu cum să vă spun altfel că astăzi, 1 Martie 2020, când începe primăvara, din punct de vedere calendaristic, pentru blogul meu va fi un nou început. Am lipsit doi ani de aici, din motive personale, dar acum m-am întors plină de energie. Fiecare început are și un sfârșit, tot așa cum fiecare sfârșit e și un început. Îmi place să mă joc cu cuvintele. Probabil că vârsta e de vină :)). În viață suntem obligați de nenumărate ori să o luăm de la capăt pentru că nu putem da timpul înapoi ca să alegem un alt început. Important este să nu regretăm nimic din ceea ce facem, să tragem învățăminte din tot ce viața ne oferă și să mergem mai departe, să fim puternici, indiferent de provocările ce ne așteaptă. Cred că trebuie să înțelegem că a fi puternic, nu este opțional. Suntem puternici pentru că nu avem altă opțiune ca să răzbim prin viață. Toți avem o zonă de confort, dar uneori aceasta devine plictisitoare, în mod special datorită rutinei. Mereu, în viața noastră, va exista un nou început. Bucuriile, tristețile nu durează o veșnicie. Și ele sunt dovada că există un nou început. Ne dorim să fim fericiți, dar de multe ori asta nu se poate fără un nou început. Fiecare zi, fiecare răsărit de soare e un nou început, o nouă provocare ce trebuie să ne consolideze încrederea în noi, în gândirea noastră. Și deși de multe ori avem senzația că totul s-a sfârșit, că nu mai avem nici o soluție, de fapt viața ne oferă o nouă șansă, pe care trebuie să nu o ratăm. Niciodată nu trebuie să spunem prea târziu pentru că întotdeauna este loc pentru un nou început.

VIAȚA E O LUPTĂ

Știu că sună ca un clișeu titlul ales de mine pentru postarea de azi, dar ăsta e adevărul. Toată viața ne luptăm pentru a obține ceea ce ne dorim. De multe ori avem parte de victorii, de multe ori avem parte de înfrângeri, pentru că trebuie să existe o lege a echilibrului în toate. De multe ori m-am întrebat, ce este mai important într-o luptă: faptul că luptăm sau modul în care s-a terminat lupta? Și întotdeauna am ajuns la aceeași concluzie: cel mai important este că am avut curajul să lupt pentru ceea ce mi-am dorit. Indiferent că m-am bucurat de gustul dulce al victoriei sau de gustul amar al înfrângerii, am fost bucuroasă că am avut curajul să lupt până la capăt pentru scopul meu. Dacă am regretat înfrângerile? La început, da, dar apoi am realizat că înfrângerile au fost, de fapt, un impuls de a merge mai departe și mai mult, am conștientizat că orice luptă pe care o duci, reprezintă un câștig, indiferent de rezultatul ei. Viața e o luptă, dar putem spune de asemenea, că fără luptă, nu avem viață. Tot ceea ce ni se întâmplă este o experiență de viață și automat, un câștig. Chiar și din necazuri putem învăța foarte multe, poate chiar mai multe decât din bucurii. Important este să avem forță și încredere în puterile noastre, să trăim frumos și împliniți cu noi.

AM DREPTUL SĂ SPUN NU, FĂRĂ SĂ MĂ SIMT VINOVAT

De-a lungul vieții, trecem prin situații în care facem compromisuri sau chiar intrăm în conflict cu alți oameni, deoarece nu putem sau nu vrem sau nu știm să spunem NU. De multe ori, facem unele lucruri care nu ne sunt pe plac, nu ne spunem punctul de vedere, pentru ca oricum nu ar avea importanță sau ne certăm când un simplu  NU, ar rezolva situația. Problemele apar atunci când facem astfel de compromisuri frecvent și faptul că le facem ne copleșește, ne sufocă, ne taie aripile. Asta nu înseamnă că trebuie să spunem NU oricum și oricui și oricând. Trebuie sa găsim o modalitate de a spune NU, fără a-i răni pe ceilalți și fără a deveni agresivi. Nu trebuie să îi lăsăm pe alții să decidă în locul nostru, dar mai ales, trebuie sa spunem ceea ce ne nemulțumește, în mod calm. Doar așa vom putea rezolva, în mod constructiv, conflictele și vom reuși să stabilim o relație de echilibru între noi și cei din jurul nostru. Există oameni care spun NU doar de dragul de a spune NU și care recurg. astfel la manipulare pentru a-și satisface propriile interese. De asemenea, există oameni care spun NU, într-un mod agresiv, ceea ce degenerează, de multe ori, în conflicte pe termen lung. De aceea, nu trebuie sa uităm că atitudinea noastră determină atitudinea pe care o vor avea cei din jur față de noi. Dacă noi suntem agresivi atunci, se poate intâmpla ca si cei din jurul nostru să devină agresivi cu noi. Mulți oameni nu spun NU deoarece le este frică să nu fie respinși de cei din jur. Adevărul, în acest caz, este că șansele de a fi respins sunt destul de mari, pentru că prea puțini sunt cei care agrează o persoană care nu are niciodată un punct de vedere sau o inițiativă. Învățând să spunem NU, vom deveni mai puternici, mai independenți și mai stăpâni pe viitorul nostru.

FRICA DE EȘEC

Toți am experimentat, de-a lungul vieții, frica de eșec. Fiecare dintre noi, avem un drăcușor, care ne spune că nu putem face anumite lucruri, pentru că suntem prea grași sau prea slabi, prea bătrâni sau prea tineri, prea urâți sau prea frumoși, prea deștepți sau prea proști, etc. Această frică, nejustificată, duce la creșterea neîncrederii în forțele proprii și, implicit, la scăderea stimei de sine. Iar de aici și până la anxietate și depresie, nu mai e decât un pas. Dacă noi nu îl oprim, acest drăcușor ne va chinui toată viața. Dar cum putem face față fricii de eșec? În primul rând, această frică își are originile în nesiguranța noastră, deci trebuie sa gasim mecanisme care sa ne ajute sa fim încrezători în forțele proprii. Nu suntem atat de slabi pe cât ne simțim. Cu cât evităm mai mult ceea ce ne temem, cu atât crește frica. În al doilea rând, frica este subiectivă. Nu toți oamenii avem aceleași frici, ceea ce e un argument in sprijinul ideii că frica este o chestiune de percepție și, percepțiile pot fi schimbate. De cele mai multe ori, frica de esec nu se bazeaza pe realitate. Mulți oameni evită lucrurile noi sau activitățile noi, gandindu-se că insuccesul este cel mai rau lucru ce li se poate întâmpla. Trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, cu bune și cu rele, cu calități și defecte, cu succese și insuccese. Fica de eșec nu face decât să ne împiedice să ne trăim viața și să ne atingem potențialul. Și nu uitați: un eșec poate fi interpretat și ca o nouă oportunitate de învățare sau cum spune un proverb romanesc "În tot răul e și un bine!"

VORBEȘTE CU TINE ÎNSUȚI!

Nu, nu înseamnă că ești nebun dacă faci asta! Poți să te feliciți pentru reușite vorbind cu tine însuți, dar poți și să te critici. Și eu cred ca noi suntem cei mai mari critici ai propriei persoane. Se spune că critica e constructivă, dar nu întotdeauna. Dacă devenim prea critici cu propria persoană, vom avea de suferit: stima de sine va scădea, neliniștea se va cuibări in sufletul tău, iar de aici și până la anxietate și atacuri de panică nu mai e decât un pas. Pentru a împiedica asta, trebuie să găsim un echilibru între eșecurile și reușitele noastre, ceva de genul: „Ok, am greșit azi când am ales să fac asta, dar ieri am ales bine, deci data viitoare voi fi mai atent”! Trebuie să ne vorbim și despre reușitele noastre, de care suntem mândri, nu doar de eșecuri. Seara, când mergem la culcare, ar trebui să ne facem timp 5 minute și să analizăm ce am făcut în ziua respectivă bine sau rău și să tragem niște învățăminte. Dacă îți vei spune ceva de genul: „Am greșit, vai, ce prost sunt!” la fiecare greșeală pe care o faci, atunci ești un caz pierdut și nu faci decât să îți pierzi timpul aiurea. Esențial este să înveți ceva din acea greșeală, dar mai ales să încerci să vezi, ce este bun în faptul că ai greșit. Gândirea pozitivă este o cale spre succes!  

CÂTE O LECȚIE DE VIATĂ…ÎN FIECARE ZI

Învățăm mereu lucruri noi, indiferent de vârstă, indiferent de zi, indiferent de mediul în care trăim. Fiecare om pe care îl întâlnim este o lecție de viață, poartă cu el un mesaj, pe care uneori  îl înțelegem, alteori nu. De la unii învățăm lecția dragostei, bunei înțelegeri, armoniei, de la alții lecția urii, nefericirii, egoismului. Nu contează ce lecții ne dau cei din jur, contează cum le învățăm noi, cum le punem în aplicare și cum le transmitem mai departe. Mă bucur să cunosc oameni noi pentru că fiecare om are o poveste, care diferă de a celorlalți semeni si din care, evident, dacă vrei, poți învăța ceva. Pentru unii poate părea obositor să înveți în fiecare zi ceva, dar asta e esența vieții. Dacă omul nu ar fi învățat tot timpul, nu ar fi evoluat. Cel mai bine învățăm din propria experiență. Uneori e plăcut „să dai cu capul”. Dacă ai greșit nu înseamnă că viața ta s-a terminat, nu, e doar o altă experiență ce trebui însușită pentru a evita repetarea acelei greșeli. Chiar dacă ai greșit, nu trebuie să te pedepsești prea aspru, trebuie să fi înțelegător cu tine însuți. Greșelile făcute trebuie să ne întărească, să ne facă mai puternici în a depăși obstacolele vieții. Chiar dacă unele dintre lecțiile pe care ni le dă viața sunt dure si nemiloase, trebuie să mergem înainte si, dacă se poate, să mergem cu zâmbetul pe buze!